Publicații: 2EU Brussels, Money.ro, EM360, Club Economic, Economistul
Daniel Apostol susține că retragerea Emiratelor Arabe Unite din OPEC marchează începutul unei noi ere de volatilitate energetică, în care Europa nu își mai poate trata suveranitatea energetică drept opțională. Mișcarea, scrie el, ar putea accelera relocarea capitalului, ar putea forța industria grea să adopte măsuri radicale de eficiență și ar putea împinge UE mai rapid către electrificare, hidrogen și parteneriate energetice non-OPEC.
Timp de decenii, piața energetică globală a funcționat pe o axă predictibilă, deși tensionată, coordonată de Arabia Saudită. Această axă tocmai s-a rupt odată cu retragerea surprinzătoare a Emiratelor Arabe Unite (EAU) din OPEC, la 1 mai 2026.
Sub umbrela în creștere a „realpolitik” la nivel global, decizia Emiratelor este expresia ultimă a interesului național pus înaintea disciplinei colective. Nu este vorba de o simplă dispută privind cote de producție sau barili de petrol; este vorba despre o nouă narațiune a suveranității economice. Abu Dhabi a investit în ultimii cinci ani zeci de miliarde de dolari pentru a-și construi o structură de producție capabilă să livreze 5 milioane de barili pe zi (mbpd). A rămâne în cadrul OPEC+ însemna ca această forță să slăbească sub povara unor cote restrictive. Prin această ieșire, probabil că EAU pariază că era prețurilor ridicate și controlate apune, iar cursa pentru monetizarea rezervelor înainte ca „tranziția verde” să devină ireversibilă a început oficial.
