Publicație: Profit
Timp de decenii, proiectul european a fost clădit pe această credință elegantă, ce azi poate părea naivă. De la nodurile gazeifere liberalizate din Țările de Jos până la logistica impecabilă a combustibilului pentru aviație, piața a fost arbitrul suprem al eficienței, profitabilității și bunăstării. Însă acea eră pare că a ajuns la un brutal sfârșit structural, sub umbra Strâmtorii Ormuz blocate, a unui abia pus pe jar teatru de război în Orientul Mijlociu și a unui război în Ucraina ce nu pare să se mai sfârșească. Nu mai traversăm doar o serie de evenimente nefericite. Abia scăpasem de ea (pandemia de Covid 19 ne adusese în față conceptul), dar iată că am reintrat în era „permacrizei” — o stare de șocuri perpetue și suprapuse, în care „urgența” nu mai este o abatere de la normă, ci norma însăși. În timp ce țițeiul Brent e împins spre pragul de 120 de dolari pe baril, iar QatarEnergy invocă forța majoră pentru gazul natural lichefiat (GNL) care trebuia să ne salveze, Europa este aruncată într-un marș sumbru către o economie energetică de război.
